BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁSCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BÁSCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].
Sursa: Dicționar de neologisme
báscă1 (beretă) v. básc2
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
báscă2 (albie, lâna tunsă de pe o oaie, luză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
báscă3 (limbă) s. f., g.-d. art. báscei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită
bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare.Sursa: Dicționar de argou al limbii române
BÁSCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *2) báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou nume al bereteĭ după războĭu mondial.
Sursa: Dicționaru limbii românești
1) báscă f., pl. baște (alb. báskă, a.i.) P.s. S. Lîna pe care o poartă o oaĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești
BÁSCĂ s. f. v. basc2.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÁȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a báșca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).Sursa: Dicționarul etimologic român BÁȘCA1 adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
BÁȘCA2 prep. (În) afară de..., nepunând la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile (STANCU). – Tc. bașka.Sursa: Dicționarul limbii române moderne báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez.
Sursa: Dicționaru limbii românești
báșca (fam.) adv., prep.Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÁȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
báșcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. bắștii; pl. băștiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BÁȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: báștă s. f.] – Din pol. baszta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Băsca f. munte în județul Buzău și afluent d’a stânga Buzăului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
basca - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul basc
bască - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul basc