Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele bascula:

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BASCULÁ vb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BASCULÁ vb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer].
Sursa: Dicționar de neologisme

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

basculá (a ~) vb., ind. prez. 3 basculeáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

BASCULÁ, basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BASCÚLĂ s.f. 1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla].
Sursa: Dicționar de neologisme

BASCÚLĂ s. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*bascúlă f., pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bàsculă f. balanță de cântărit greutăți mari (= fr. bascule).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BASCÚLĂ, bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)