Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele barbișon:

BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (scurtă) lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BARBIȘÓN s. n. bărbuță ascuțită; cioc. (< fr. barbichon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BARBIȘÓN s.n. Bărbuță ascuțită; cioc. [< fr. barbichon].
Sursa: Dicționar de neologisme

barbișón (barbișoáne), s. n. – Cioc, țăcălie, barbișă. Fr. barbiche și (mai rar) barbichon. Forma barbișe s-a folosit de asemenea uneori, cît timp a fost la modă barbișonul.
Sursa: Dicționarul etimologic român

BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Bărbuță ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc. – Fr. barbichon.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*barbișón n., pl. oane (fr. barbichon, dim. d. barbiche). Barbă lăsată să crească numai la bărbie (țăcălie, cioc).
Sursa: Dicționaru limbii românești

barbișón s. n., pl. barbișoáne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

barbișon n. stuf de barbă la bărbie.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BARBIȘÓN, barbișoane, s. n. Barbă (1) scurtă și ascuțită lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; cioc2 (3), țăcălie, barbișă. – Din fr. barbichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)