BANDÓU, bandouri, s.n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române
BANDÓU s.n. 1. Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Cadru decorativ exterior al portalului unui tunel. 3. Mulură orizontală ieșită ușor în relief, care marchează nașterea unei bolți sau limita dintre etaje. (din fr. bandeau)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BANDÓU s.n. 1. (Liv.) Legătură de încins fruntea, capul, de legat ochii. 2. Boltă îngustă prin care se termină capătul liber al unui portal de tunel. ♦ Mulură orizontală ieșită ușor în relief. [< fr. bandeau].
Sursa: Dicționar de neologisme
bandóu s. n., art. bandóul; pl. bandóuriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită