Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele banchetă:

banchetà v. a da un banchet, a petrece în banchete.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă1 mică (capitonată) fără spetează; bancă1 sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă – Din fr. banquette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BANCHÉTĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BANCHÉTĂ s.f. 1. Bancă mică fără spetează; (spec.) canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. Fâșie orizontală de-a lungul șanțurilor unei șosele. 3. Banchetă litorală = treaptă îngustă de abraziune formată la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].
Sursa: Dicționar de neologisme

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*banchétă f., pl. e (fr. banquette). Bancă mică. Ridicătură de pămînt (la poalele unuĭ parapet) de pe care soldațiĭ trag cu pușca.
Sursa: Dicționaru limbii românești

banchétă s. f., g.-d. art. banchétei; pl. banchéte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

banchetă f. 1. bancă mică, fără spate șl căptușită (mai ales la teatru și în vagoane); 2. ridicătură de pământ, la poalele și dindărătul unui parapet, de pe care soldații bat cu pușca.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BANCHÉTĂ, banchete, s. f. 1. Bancă1 mică (capitonată) fără spetează; bancă1 sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)