BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].
Sursa: Dicționar de neologisme
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.Sursa: Dicționarul limbii române moderne balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeázăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic, delimitează zonele navigabile etc. – Din fr. balise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
BALÍZĂ s. f. 1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol. 2. reper indicator al poziției unui punct topografic. (< fr. balise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BALÍZĂ s.f. Semnal, geamandură care arată locurile primejdioase pentru navigație. ♦ Reper, indicator al poziției unui punct topografic. ♦ Indicator, semnal care arată prezența unui obstacol, a unui accident de teren etc. [< fr. balise].
Sursa: Dicționar de neologisme
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare de diferite forme, servind la indicarea poziției unui punct topografic, la delimitarea zonelor navigabile pe mare. – Fr. balise.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *balíză f., pl. e (fr. balise). Mar. ceamandură.Sursa: Dicționaru limbii românești balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balízeSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită baliză f. Mar. prăjină în vârf cu un butoiu sau cu un alt semn vizibil, arătând navigatorilor locurile periculoase.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)