BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Ucr. balija.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bálie f., pl. baliĭ și băliĭ (rut. báliĭa, balie, germ. de jos balje, cĭubăr, d. fr. baille, care vine d. bretonu bal, cĭubăr). Est. Mare vas oval (în nord rătund) înalt de 30 c.m., compus din doage și întrebuințat la spălat rufele. – În sud și găletar, în Munt. baĭe. – V. albie, covată, copaĭe, troacă, crintă, buhadă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) bắlie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold.Sursa: Dicționarul etimologic român bâlie, bâlii, s.f. – Tulpină. Tulpina porumbului (sens general); turjan, jmet’elin, tuleie (ALR 1971: 406). Tulpina florii-soarelui (D. Pop 1978). Lujer de bostan (Memoria 2004). Vrej de castraveți; ziță. – Din s. bylije „ierburi” sau din ucr. byl’e „tulpini” (DA cf. DER).
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș