Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele bale:

BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Urmă mucoasă lăsată de melc în mers. – Cf. lat. *baba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


bále s. f. pl. – Salivă spumoasă ce se prelinge din gură. – Mr. bală, megl. bal’ă. Lat. *baba (Pușcariu 180; Candrea, Éléments latins, I; REW 953; Candrea-Dens., 129; DAR; Pascu, I, 51; etimologia pare să fi fost semnalată pentru prima oară de Laurian-Massim și de Lambrior 379); cf. it. bava, fr. (bave), sp., port. baba. Rezultatul normal *ba nu se folosește la sing.; pe baza formei de pl. se formează uneori sing. analogic, bală, ca în dialecte. – Miklosich, Slaw. Elem., 14 și Cihac propun ca etimon al cuvîntului rom. pe cel sb. bale cu der. balav „bălos” și baliti „a-i curge balele”; este însă mai probabil un împrumut în sens invers (la fel consideră și Berneker 41). Der. bălos, adj. (cu bale; libidinos; alunecos); băloșa, vb. (a-i curge balele, a face spume la gură); băloșel, s. m. (ciupercă, Russula foetens); îmbăla, vb. (a murdări cu bale; a scuipa, a muia în salivă; a jigni, a ofensa); îmbălătură, s. f. (scuipătură; jignire, ofensă); îmbălora, vb. (a umple de bale; a ponegri, a vorbi de rău). – Din rom. trebuie să provină țig., sp. bajilé „bale” (Besses 32).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori fierbinte ceva; a râvni. ♦ Materie mucilaginoasă secretată de unele glande din epiderma peștilor. ♦ Materie vâscoasă pe care o lasă melcii în urma lor. – Lat. *baba (sg. *ba).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bále f. pl. (d. un sing. ba, ca și za, zale, mlat. baba, it. bava, fr. bave, sp. pg. baba. D. rom. vine sîrb. bale). Salivă care curge din gură, ca la vite: a face bale de furie.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bále (secreții) s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bale f. pl. 1. scuipatul ce de sine iese și curge din gură; 2. saliva spumoasă a dobitoacelor. [Plural din *ba = lat. BABA (cf. zale: za)].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BÁLE s. f. pl. Salivă (groasă, spumoasă) care se prelinge din gură. ◊ Expr. (Fam.) A-i curge (cuiva) balele după ceva = a dori mult ceva. ♦ Materie mucilaginoasă care acoperă corpul peștilor. ♦ Materie vâscoasă lăsată de melci în urma lor. – Cf. lat. *baba.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Bâle m. (cit. Bal). V. Bazel.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Forme flexionare:

băle - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul băl

băle - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul băl

băle - Adjectiv, feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul băl

bale - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bală

bale - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bală

bale - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bală

băle - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bălă

băle - Substantiv feminin, Nominativ-Acuzativ, plural, nearticulat - pentru cuvantul bălă

băle - Substantiv feminin, Genitiv-Dativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul bălă