Am găsit 16 definiții pentru cuvantul/cuvintele baldachin:

BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și baldachinuri.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BALDACHÍN s. n. 1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon. 2. lucrare arhitectonică cu acest aspect. 3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc. (< fr. baldaquin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BALDACHÍN s.n. 1. Acoperământ format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino].
Sursa: Dicționar de neologisme

BALDACHÍN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. ♦ (Rar, impr.) Lectică. 2. Acoperământ mobil care se poartă deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnități. [Pl. și baldachine.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*baldachín n., pl. e (fr. baldaquin, it. baldacchino. V. bagdadie). Acoperămînt de pînză deasupra unuĭ pat, unuĭ tron ș.a. Lucrare de arhitectură saŭ de lemnărie care servește ca coronament unuĭ tron, unuĭ altar ș.a. V. uranisc și saĭvan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

baldachín s. n., pl. baldachíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

baldachin n. acoperământ pus ca podoabă d’asupra unui altar, tron sau pat: ieși-va la plimbare purtată ’n baldachin ? AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și baldachinuri.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BALDACHÍN s. n. 1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon. 2. lucrare arhitectonică cu acest aspect. 3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc. (< fr. baldaquin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BALDACHÍN s.n. 1. Acoperământ format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino].
Sursa: Dicționar de neologisme

BALDACHÍN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. ♦ (Rar, impr.) Lectică. 2. Acoperământ mobil care se poartă deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnități. [Pl. și baldachine.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*baldachín n., pl. e (fr. baldaquin, it. baldacchino. V. bagdadie). Acoperămînt de pînză deasupra unuĭ pat, unuĭ tron ș.a. Lucrare de arhitectură saŭ de lemnărie care servește ca coronament unuĭ tron, unuĭ altar ș.a. V. uranisc și saĭvan.
Sursa: Dicționaru limbii românești

baldachín s. n., pl. baldachíne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

baldachin n. acoperământ pus ca podoabă d’asupra unui altar, tron sau pat: ieși-va la plimbare purtată ’n baldachin ? AL.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri.Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)