balanca (balanga) int. exprimând sunetul clopoțeilor: deodată auzii balanga-balanga! ISP. [Onomatopee]. ║ f. 1. clopoțel la gâtul dobitoacelor: 2. (de a) Mold. numele unui joc copilăresc cu palma.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a