BALÁN1 s. m. Mic crustaceu fixat pe rocile litorale sau pe cochilii. (< fr. balane, lat. balanus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BALAN2(O)- elem. „gland”; „ghindă”. (< fr. balan/o/-, cf. gr. balanos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ◊ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ◊ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BĂLAN 1. Oraș în jud. Harghita, pe Olt; 13.771 loc. (1991). Expl. de pirite cuprifere și prelucr. primară a acestora. Fabrică de tricotaje. Declarat oraș în 1967. 2. Com. în jud. Sălaj, pe Almaș; 4.512 loc. (1991). Două biserici de lemn (sec. 17), cu bogat decor sculptat.Sursa: Dicționar enciclopedic BĂLAN, Ștefan (1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii.Sursa: Dicționar enciclopedic BĂLAN,Grigore (1896-1944, n. sat Blăjenii de Sus, Bistrița-Năsăud), general român. A comandat divizia 2 Munte pe Frontul de Est (1941-1944). A căzut eroic în zona Arcuș, pe Frontul de Vest, în luptele pentru eliberarea Transilvaniei.Sursa: Dicționar enciclopedic BĂLAN, Nicolae v. Nicolae.Sursa: Dicționar enciclopedic
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. 1. (Despre oameni) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Cu părul alb; plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. Adăp bălanul și-l încalec (STANCU). – Din băl + suf. -an.Sursa: Dicționarul limbii române moderne bălán, -ă adj. (vsl. bĭelŭ, alb., cu sufixu an). Bălaĭ, blond (ob. maĭ mult la masc.): om, boŭ, cal bălan. Bălan să v’aleagă (cele ce spunețĭ), dracu s’aleagă (să’nțeleagă) vorbele voastre (Bălan pin antiteză îld. cel negru = dracu).
Sursa: Dicționaru limbii românești
bălán (pop.) adj. m., pl. băláni; f. bălánă, pl. băláneSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită bălan a. de coloare între alb și galben sau auriu (se zice mai ales de față și de păr). [Derivat din băl cu sufixul an: varianta bălaiu e analogică (cf. laiu)]. ║ m. bou sau cal cu părul aproape alb: hi! bălane !
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
BĂLÁN, -Ă, bălani, -e, adj. (Pop.) 1. (Despre oameni sau părul lor) Blond. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Dracul. 2. (Despre animale) Plăvan. ♦ (Substantivat) Nume care se dă unor animale domestice cu părul alb. – Băl + suf. -an.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)