BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Tc. bağa.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
bageá f., pl. ele (turc. bağa, horn, cubea). Nord. (Suc. Btș.) Cubea (fereastra podululuĭ). – Maĭ la sud (Iașĭ) bageacă și begeacă, f., pl. -ecĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
bageá (reg.) s. f., art. bageáua, g.-d. art. bagélei; pl. bagéle, art. bagéleleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită BAGEÁ, bagele, s. f. (Reg.) Bageacă. – Din tc. bağa. Cf. bg. badja.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)