Am găsit 23 de definiții pentru cuvantul/cuvintele bac:

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcație cu fundul și capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcație cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BAC1 s.n. 1. Pod umblător care servește la transportul peste un râu mare. 2. Recipient de sticlă, de metal sau de ebonită, folosit de obicei pentru depunerea unui lichid. [Pl. -curi. / < fr. bac, cf. ol. bak].
Sursa: Dicționar de neologisme

BAC2 s.n. 1. Piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ Piesă în care se fixează vârful bocancului legat de schiuri; falcă. 2. Instalație specială pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. [Pl. -curi. / < germ. Backe].
Sursa: Dicționar de neologisme

BAC3 s.n. Carte fără valoare (la jocul de maca). [< fr. bac].
Sursa: Dicționar de neologisme

BAC1 s. n. 1. platformă plutitoare care servește la transportul de oameni, animale și vehicule peste un curs de apă. 2. cuvetă, bazin. 3. avion echipat pentru transportul automobilelor și al pasagerilor lor. 4. recipient de sticlă, metal sau ebonită, pentru depunerea unui lichid. 5. parapet amenajat pentru cultura plantelor pe un substrat. (<fr. bac)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BAC2 s. n. 1. piesă cu ajutorul căreia se fixează obiectele de prelucrat la menghină, la filieră etc. ♦ piesă în care se fixează vârful bocancului de schiuri. 2. instalație pentru inițierea și perfecționarea canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. (<germ. Backe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

BAC3 s. n. 1. carte fără valoare (la jocul de maca). 2. (fam.) bacalaureat. (<fr. bac)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

bac (bácuri), s. n. – Menghine pentru tablă lipită. Germ. Backe „obraz”. Termen industrial.
Sursa: Dicționarul etimologic român

bac s. n. sg. (școl.) examen de bacalaureat
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BAC1, bacuri, s. n. Platformă plutitoare, servind la transportul de la un mal la celălalt al unui râu; ambarcație cu fundul și capetele plate, folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave. – Fr. bac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BAC2, bacuri, s. n. 1. (În expr.) Bac de celulă electrolitică = vas de ebonită, de sticlă sau de rășini sintetice, care conține electrozii și electrolitul unui acumulator electric. Bac de răcire = aparat folosit la răcirea mustului de bere. 2. Dispozitiv în care se prinde o piesă în vederea prelucrării ei. 3. Fiecare dintre piesele de așchiere ale unei filiere. – Fr. bac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) bac n., pl. urĭ (fr. bac, íd., d. ol. bak, albie). Luntre mare și lată de transportat vite, căruțe ș.a., numită (după regiunĭ) și pod umblător, bródină, comp. și poron. V. căulă, șaĭcă, dubas, ponton.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) bac, n. pl. urĭ (prescurtat din bacara). La jocu bacaraleĭ, situațiunea celuĭ ce are zece puncte, adică a pierdut: a avea bac.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bac s. n., pl. bácuri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bac n. în jocul maca; nimic (= fr. bac, scurtat din baccara).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BAC1, bacuri, s. n. 1. Ambarcațiune cu fundul și capetele plate, folosită pentru traversarea râurilor sau lacurilor de la un mal la altul sau pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau ambarcațiune cu vâsle, fixată pe apă pentru antrenamentul canotorilor, caiaciștilor și canoiștilor. 3. (Tehn.) Recipient, vas cu diverse utilizări industriale. – Din fr. bac.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BAC2, bacuri, s. n. Element al sculelor și dispozitivelor de strângere (menghine, mandrine etc.) cu care se prind piesele în vederea prelucrării lor. – Din germ. Backe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române

BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanța tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc1, hâc, tâc, tic1, toc1. Intenția imitativă reproduce trei posibilitați ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție față de mișcare și de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca
Sursa: Dicționarul etimologic român

bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme

bâc1/bâc-bấc (reg.) interj.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bâc2 (tată) (rar) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită