Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele bătrânețe:

BĂTRÂNÉȚE s. f. 1.Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Perioadă de timp din viața ființelor, după maturitate; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. [Var.: bătrânéță s. f.] – Din bătrân + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bătrânețe pl. 1. ultima vârstă a vieții, cam dela 60 ani; 2. oamenii bătrâni: respectați bătrânețile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂTRÂNÉȚE s. f. 1.Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

bătrânețe, coaie crețe, prov. (vulg.) parafrază a proverbului „bătrânețe, haine grele”, referitoare la tribulațiile senectuții.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Perioadă de timp din viața ființelor, după maturitate; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. [Var.: bătrânéță s. f.] – Din bătrân + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bătrânéțe (bă-trâ-) s. f., art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bătrânețe pl. 1. ultima vârstă a vieții, cam dela 60 ani; 2. oamenii bătrâni: respectați bătrânețile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)