Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele bătăuș:

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BĂTĂUȘ abrașan, anasin, arzoi, arzuliu, caftangiu, carditor, cârâitor, chesăgiu, ciumeg, ciumete, goldan, haidamac, haidău, lămuritor, machior, mardeiaș, mardoi, masor, pălitor, scalpete, smardoi, trosnitor, trosnitorinc.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj. (Adesea substantivat) Care caută prilej de bătaie, căruia îi place să se bată. – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -ăuș.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bătăúș, -ă adj. Iubitor de a bate saŭ tocmit cu plată ca să-ĭ bată pe alțiĭ (maĭ ales la alegerĭ).
Sursa: Dicționaru limbii românești

bătăúș adj. m., s. m., pl. bătăúși; adj. f., s. f. bătăúșă, art. bătăúșa, pl. bătăúșe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bătăuș a. și m. care sare lesne la bătaie, cui place cearta și bătaia.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂTĂÚȘ, -Ă, bătăuși, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată. ♦ Scandalagiu. – Bate + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)