Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele băraț:

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras una sau mai multe linii; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


barát (baráți), s. m. – Preot, sacerdot catolic. Mag. barát „călugăr”, din sl. bratŭ „frate” (Cihac, II, 479). – Der. bărăție, s. f. (biserică catolică; cuvînt înv., care astăzi se folosește mai ales ca nume pentru două cartiere, în București și în Cîmpulung).
Sursa: Dicționarul etimologic român

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text scris) Peste care s-a tras o bară în scopul de a-l anula. ♦ Peste care s-a tras o bară spre a-l deosebi de altă indicație. Tramvaiul 6 barat.V. bara.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

barát m. (ung. barat, călugăr, preut catolic, frate, d. vsl. bratŭ, frate. V. frate și baștină). Vechĭ. Preut catolic. – Și bărat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

BARÁT, -Ă, barați, -te, adj. 1. (Despre un drum, o intrare) Care este închis, a cărui trecere este împiedicată sau interzisă. 2. (Despre un text, o cifră, o literă etc.) Peste care s-a tras o linie; anulat. – V. bara. Cf. fr. barré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr catolic. – Magh. barát.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

bărát V. barat.
Sursa: Dicționaru limbii românești

bărát (călugăr) (înv., reg.) s. m., pl. băráți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bărat m. preot catolic: ascultă cântările latinești ale băratului OD. [Ung. BÁRAT = slav. BRATŬ, frate].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂRÁT, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂRÁȚ, bărați, s. m. (Înv.) Călugăr sau preot catolic. – Din magh. barát.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a

Forme flexionare:

barat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul bara

bărăt - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul bărăta

bărăt - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul bărăta