Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele bănesc:

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1, în bani; relativ la bani. – Din ban1 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. (Înv.) De ban2; al băniei. Panduri bănești (ODOBESCU). – Din ban2 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

1) bănésc, -eáscă adj. (d. ban). De ban, de banat: soldați bănești. Pecuniar, financiar: chestiunĭ băneștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești

2) bănésc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban. Vechĭ. (d. ban 2). V tr. Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc. Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).
Sursa: Dicționaru limbii românești

bănésc adj. m., f. băneáscă; pl. m. și f. bănéști
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

bănesc a. 1. de Ban: o mulțime de panduri bănești OD.; 2. de bani: afaceri bănești.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

BĂNÉSC1, -EÁSCĂ, bănești, adj. De bani1; în bani1; relativ la bani1. – Ban1 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂNÉSC2, -EÁSCĂ, bănești, adj. De ban2; al băniei. – Ban2 + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

bănesc - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul băni

bănesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana a III-a, plural - pentru cuvantul băni

bănesc - Verb, Indicativ, prezent, persoana I, singular - pentru cuvantul băni