AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). – V. așterne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a așternut, așternuturi, s. n. mâncare consumată înaintea băuturiiSursa: Dicționar de argou al limbii române
AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
așternút s. n., pl. așternúturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). ♦ (Tipogr.) Înveliș de materiale elastice cu care se acoperă cilindrul preselor de tipar. – V. așterne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). – V. așterne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a așternut, așternuturi, s. n. mâncare consumată înaintea băuturiiSursa: Dicționar de argou al limbii române AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; pat astfel pregătit. ♦ Culcuș pentru animale. Așternut de paie. 2. (Reg.) Țol, covor; cergă.Sursa: Dicționarul limbii române moderne așternút n., pl. urĭ, în vest e. Acțiunea de a așterne adese-orĭ: am întîrziat cu așternutu. Ceĭa ce se așterne pe pat p. culcare. Un fel de țesătură românească întrebuințată ca macat.
Sursa: Dicționaru limbii românești
așternút s. n., pl. așternúturiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită așternut a. acoperit. ║ n. 1. tot ce se întinde pentru dormit, patul cu tot ce-l acopere; 2. un fel de țesătură țărănească pentru pat.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AȘTERNÚT, așternuturi, s. n. Faptul de a (se) așterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregătește patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ◊ Expr. A cădea (sau a pica) la așternut = (la ghicitul în cărți) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuș (pentru animale). ♦ (Tipogr.) Înveliș de materiale elastice cu care se acoperă cilindrul preselor de tipar. – V. așterne.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
așternut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul așterne