AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta și rezultatul ei. ◊ Loc. adj. și adv. Peste (sau sub) așteptări = neașteptat de bun (sau de slab). – V. aștepta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta. ◊ Expr. În așteptarea... = până să se întâmple... A fi în așteptare = a aștepta cu nerăbdare. ♦ Presupunere; speranță, dorință.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
așteptáre f. Starea celuĭ care așteaptă: a fi în așteptare. Fig. Speranță: a înșela așteptările. Sală de așteptare, cameră de așteptat, maĭ ales la gărĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești
așteptáre s. f., g.-d. art. așteptắrii; pl. așteptắriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AȘTEPTÁRE, așteptări, s. f. Acțiunea de a (se) aștepta și rezultatul ei. ◊ Loc. adj. și adv. Peste (sau sub) așteptări = neașteptat de bun (sau de slab). – V. aștepta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) Forme flexionare:
așteptare - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aștepta