AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. 1. (În expr.) Așezământ cultural (sau de cultură, adesea eliptic) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii în mase. 2. (Rar, la pl.) Așezări omenești. 3. (Înv.) Nume dat Vechiului și Noului Testament. – Din așeza + suf. -(ă)mânt.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
așezămấnt, -uri, (aședzământ), s.n. – 1. Locuință stabilă (Papahagi 1925). 2. Casă, gospodărie, așezare: „De-oi trăi și n-am ticneală / Nici aședzământ în țară...” (Papahagi 1925: 205). – Din așeza + (ă)mânt.
Sursa: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș
așezămấnt s. n., pl. așezămínteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită așezământ n. 1. stabiliment, instituțiune; 2. dispozițiune, înțelegere, tocmeală; 3. statut; 4. Tr. (de nuntă) logodnă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AȘEZĂMẤNT, așezăminte, s. n. Instituție creată pentru o activitate de folos obștesc. ◊ Așezământ cultural (sau de cultură) = instituție care duce o acțiune organizată de propagare a culturii. – Așeza + suf. -(ă)mânt.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)