ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a áșchie (áșchii), s. f. – Bucată mică ce se desprinde sau sare dintr-un lemn, os etc.. – Var. (h)asc(i)e. Mr. iașcl’ă. Lat. pop. ascla, reducere de la *astŭla ‹ assŭla (Pușcariu 136; Candrea-Dens., 94; REW 736; DAR); cf. alb. aškje, ngr. ἄσϰλα, vegl. jaska, it. aschia (napol. áška, sicil. aška,, sard. aša, apul. aško, lec. ašcula), prov., cat. ascla, port. acha; alb. aštše (‹ assŭla), it. ascola (‹ *ascŭla), sp. astilla (‹ astella), aparțin aceleași rădăcini. – Der. așchia, vb. (a face așchii), pe care Pușcariu 137 îl derivă de la un lat. *asclāre, care nu pare necesar; așchios, adj. (care se rupe ușor în așchii).Sursa: Dicționarul etimologic român
ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere etc. [Var.: (reg.) háșchie s. f.] – Lat. ascla (= astula sau assula).Sursa: Dicționarul limbii române moderne áșchie f., pl. așchiĭ și ășchiĭ (lat. ássula, ástula și astla, pop. ascla, așchie, surcică [dim. d. assis, scîndură], de unde și it. áscola, vpv. cat. ascla, pg. acha; alb. aškĭă, ngr. áskla. Cp. cu pușchea, vechĭ, aclaz, cocleală). Surcea, bucățică de lemn care se desprinde cînd taĭ cu cuțitu sau cu toporu. Prov. Așchia nu sare departe de trunchĭ, copiiĭ seamănă cu părințiĭ. – În Munt. și háșchie.
Sursa: Dicționaru limbii românești
áșchie (-chi-e) s. f., art. áșchia (-chi-a), g.-d. art. áșchiei; pl. áșchii, art. áșchiile (-chi-i-)Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită așchie f. bucată lată în lungul lemnului pentru aprinsul focului: țandără, surcea. [Lat. vulg. ASCLA = clas. ASTULA].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un material prin cioplire, prin spargere etc. – Lat. ascla (= astula sau assula).Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
Forme flexionare:
așchie - Verb, Indicativ, perfect simplu, persoana a III-a, singular - pentru cuvantul așchia