Am găsit 14 definiții pentru cuvantul/cuvintele avut:

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AVÚT1, avuturi s. n. Avere, avuție. – V. avea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AVÚT2, -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. – V. avea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

avút, -ă adj. (d. am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl. urĭ. Avere, bogăție: ce maĭ de avut!
Sursa: Dicționaru limbii românești

!avút s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

avut a. care are mult, bogat. ║ n. avere: arunc pe a ta carte întregul meu avut AL. [V. avere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AVÚT1, avuturi s. n. Avere, avuție. – V. avea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AVÚT2, -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. – V. avea.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

avút, -ă adj. (d. am, a avea). Bogat (Rar). S. n., pl. urĭ. Avere, bogăție: ce maĭ de avut!
Sursa: Dicționaru limbii românești

!avút s. n.
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

avut a. care are mult, bogat. ║ n. avere: arunc pe a ta carte întregul meu avut AL. [V. avere].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AVÚT, -Ă, (1) avuți, -te, adj., (2) avuturi, s. n. 1. Adj. Care are o stare materială foarte bună; bogat. 2. S. n. Avere. – V. avea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

avut - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul avea