Am găsit 36 de definiții pentru cuvantul/cuvintele avram:

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AVRAM 1. Andrei A. (n. 1930, Turda), lingvist român. Specialist în fonetică și fonologie („Cercetări asupra sonorității în limba română”, „Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești”, coordonator al „Antologiei fonetice a limbii române”). 2. Mioara A. (1932-2004, n. Tulcea), lingvistă română. Soția lui A. (1). Specialistă în gramatică, ortografie, lexicologie („Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în lima română”, „Gramatica pentru toți”, „Probleme ale exprimării corecte”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVRAM, Constantin (1911-1987, n. sat Itești, jud. Bacău), inginer constructor român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Timișoara. Lucrări privind fisurarea și capacitatea portantă a elementelor de beton armat și precomprimat.
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

avrám m. (d. avramă). Est. Prun care produce avrame.
Sursa: Dicționaru limbii românești

avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Avram m. numele acestui patriarh biblic figurează în locuțiunile: sânul lui Avram, raiu, fericire după moarte: a trăi ca în sânul lui Avram; a lua cuiva Avram sporul, a prăpădi pe cineva, a-l lăsa ca mort: pe unde mi le ajungea, pe acolo le lua Avram sporul ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

avram m. soiu de prun care face niște prune mari galbene și gustoase, numite avrame (Prunus insititia). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Avram m. patriarh evreu care veni din Caldea în țara Canaan; părintele Izraeliților prin fiul său Isac și al Arabilor prin fiul său Ismail (2000 a. Cr.). V. Vocabular.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Avram m. V. Iancu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AVRAM 1. Andrei A. (n. 1930, Turda), lingvist român. Specialist în fonetică și fonologie („Cercetări asupra sonorității în limba română”, „Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești”, coordonator al „Antologiei fonetice a limbii române”). 2. Mioara A. (1932-2004, n. Tulcea), lingvistă română. Soția lui A. (1). Specialistă în gramatică, ortografie, lexicologie („Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în lima română”, „Gramatica pentru toți”, „Probleme ale exprimării corecte”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVRAM, Constantin (1911-1987, n. sat Itești, jud. Bacău), inginer constructor român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Timișoara. Lucrări privind fisurarea și capacitatea portantă a elementelor de beton armat și precomprimat.
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

avrám m. (d. avramă). Est. Prun care produce avrame.
Sursa: Dicționaru limbii românești

avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Avram m. numele acestui patriarh biblic figurează în locuțiunile: sânul lui Avram, raiu, fericire după moarte: a trăi ca în sânul lui Avram; a lua cuiva Avram sporul, a prăpădi pe cineva, a-l lăsa ca mort: pe unde mi le ajungea, pe acolo le lua Avram sporul ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

avram m. soiu de prun care face niște prune mari galbene și gustoase, numite avrame (Prunus insititia). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Avram m. patriarh evreu care veni din Caldea în țara Canaan; părintele Izraeliților prin fiul său Isac și al Arabilor prin fiul său Ismail (2000 a. Cr.). V. Vocabular.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Avram m. V. Iancu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară.
Sursa: Dicționarul etimologic român

AVRAM 1. Andrei A. (n. 1930, Turda), lingvist român. Specialist în fonetică și fonologie („Cercetări asupra sonorității în limba română”, „Contribuții la interpretarea grafiei chirilice a primelor texte românești”, coordonator al „Antologiei fonetice a limbii române”). 2. Mioara A. (1932-2004, n. Tulcea), lingvistă română. Soția lui A. (1). Specialistă în gramatică, ortografie, lexicologie („Evoluția subordonării circumstanțiale cu elemente conjuncționale în lima română”, „Gramatica pentru toți”, „Probleme ale exprimării corecte”).
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVRAM, Constantin (1911-1987, n. sat Itești, jud. Bacău), inginer constructor român. M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la Timișoara. Lucrări privind fisurarea și capacitatea portantă a elementelor de beton armat și precomprimat.
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

avrám m. (d. avramă). Est. Prun care produce avrame.
Sursa: Dicționaru limbii românești

avrám (reg.) (a-vram) s. m., pl. avrámi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Avram m. numele acestui patriarh biblic figurează în locuțiunile: sânul lui Avram, raiu, fericire după moarte: a trăi ca în sânul lui Avram; a lua cuiva Avram sporul, a prăpădi pe cineva, a-l lăsa ca mort: pe unde mi le ajungea, pe acolo le lua Avram sporul ISP.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

avram m. soiu de prun care face niște prune mari galbene și gustoase, numite avrame (Prunus insititia). [Origină necunoscută].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Avram m. patriarh evreu care veni din Caldea în țara Canaan; părintele Izraeliților prin fiul său Isac și al Arabilor prin fiul său Ismail (2000 a. Cr.). V. Vocabular.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Avram m. V. Iancu.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AVRÁM, avrami, s. m. (Reg.) Varietate de prun. – Din avramă (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)