AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a
avrămeásă (avrămése), s. f. – Veninariță (Gratiola officinalis). Bg., rus. avran, cu suf. -easă (DAR; Pascu, Suf., 26). După Tagliavini, Arch. Rom., XII, 167, de la numele propriu Avram.Sursa: Dicționarul etimologic român AVRĂMEÁSĂ s. f. (Bot.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Bg. avran, rus. avran (după Avram).Sursa: Dicționarul limbii române moderne avrămeasă f., pl. ese (cp. cu avramă). Veninariță.
Sursa: Dicționaru limbii românești
avrămeásă (reg.) (a-vră-) s. f., g.-d. art. avrămései; pl. avrăméseSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită avrămeasă f. (Banat) buruiană de leac ce crește în livezi numită și milostivă (Gratiola): avrămeasa se culege în Dumineca Rusaliilor, servind ca leac pentru tuse, ca farmec pentru dragoste. [Cf. rus. AVRANŬ, centauree]. V. cârstineasă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AVRĂMEÁSĂ, avrămese, s. f. (Bot; reg.) Veninariță. [Var.: avrămeáscă s. f.] – Cf. bg., rus. avran.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)
