Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele aviație:

AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor sau al altor aeronave mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupa cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate de transport etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. ♦ Spec. Forță militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AVIÁȚIE s.f. 1. Zbor cu ajutorul avioanelor; tehnica acestui zbor. ♦ Disciplină care studiază vehiculele aeriene mai grele decât aerul. 2. Totalitatea avioanelor unei țări, ale unei societăți comerciale etc. ♦ Forță aeriană care înglobează totalitatea avioanelor militare ale unei armate. [Pron. -vi-a-, gen. -iei. / < fr. aviation, it. aviazione, cf. lat. avis – pasăre].
Sursa: Dicționar de neologisme

AVIÁȚIE s. f. 1. zbor cu ajutorul avioanelor. ◊ disciplină care studiază tehnica și zborul vehiculelor aeriene mai grele decât aerul. 2. personalul și mijloacele de zbor ale unei țări, ale unei societăți comerciale etc. ◊ forță aeriană înglobând personalul și avioanele militare ale unei armate. ♦ ~ sanitară = formație sanitară dotată cu avioane pentru acordarea asistenței medicale de urgență. (< fr. aviation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AVIÁȚIE (‹ fr.) s. f. 1. Navigație aeriană cu aeronave mai grele decît aerul (planoare, avioane, elicoptere etc.); tehnica acestei navigații. Primele zboruri au fost făcute cu planoare, remarcabile fiind încercările lui O. Lilienthal (1890). Avioane cu motoare cu abur au fost construite de A.F. Mojaiski (1882) și de C. Ader (1897). Frații O. și W. Wright au construit primul avion cu motor cu ardere internă., realizînd primul zbor, cu decolare prin catapultare, în 1903. Traian Vuia a construit un avion cu care s-a efectuat prima decolare cu mijloace proprii de bord (18 mart. 1906), iar H. Coandă a realizat în 1910 prima încercare de zbor cu un avion cu reacție, de construcție proprie. În România, primele avioane au fost construite de Aurel Vlaicu (1910-1911). Printre pionerii a. se numără și A. Santos-Dumont, H. Farman, L. Blériot (a traversat Marea Mînecii în 1909), Ch. Lindberg (a traversat Oceanul Atlantic în 1927), V.P. Cikalov (a efectuat primul zbor peste Polul Nord în 1937) ș.a. După al doilea război mondial perfecționarea construcției avioanelor și folosirea motoarelor cu reacție au permis atingerea unor viteze de zbor superioare vitezei sunetului și realizarea unor avioane de foarte mare capacitate și cu întinsă rază de acțiune. 2. Ramură a aeronauticii care se ocupă de construcția și de funcționarea aeronavelor mai grele decît aerul. ♦ Totalitatea avionelor unei țări, ale unei societăți comerciale etc. ♦ Expr. A. civilă = ansamblul aeronavelor, instalațiilor și personalului care se folosesc la transportul călătorilor și mărfurilor, în scopuri utilitare, sanitare, turistice etc. A. sanitară = a. destinată transportului de urgență al celor grav bolnavi, a răniților și accidentaților, precum și a medicamentelor, a sîngelui pentru trasfuzii etc. A. sportivă = ramură sportivă care cuprinde aeromodelismul, planorismul, parașutismul, zborul cu motor și construirea de micromodele. A. militară = forța aeriană militară.
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zborul cu ajutorul avioanelor; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a științei care se ocupă cu tehnica (zborului) vehiculelor aeriene mai grele decât aerul. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate etc. ♦ Forță militară aeriană bazată pe avioane; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – După fr. aviation.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

aviáție (-vi-a-ți-e) s. f., art. aviáția (-ți-a), g.-d. art. aviáției; pl. aviáții, art. aviáțiile (-ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AVIÁȚIE, aviații, s. f. 1. Zbor cu ajutorul aeronavelor mai grele decât aerul; tehnica acestui zbor. ♦ Ramură a aeronauticii care se ocupă cu construcția și funcționarea acestor aeronave. 2. Totalitatea avioanelor de care dispune o țară, o societate comer­cială etc. ◊ Aviație sanitară = formație sanitară dotată cu avioane în vederea acordării asistenței medicale de urgență; aviasan. Aviație militară = forța militară aeriană; diviziune a armatei care cuprinde această forță. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. aviation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)