aveníre s.f. (înv.) ajungere, venire
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme
aveníre, V. avin.
Sursa: Dicționaru limbii românești
avenire f. ajungere: avenirea lui pe tron.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
Forme flexionare:
avenire - Verb, Infinitiv lung - pentru cuvantul aveni