Am găsit 12 definiții pentru cuvantul/cuvintele avar:

AVÁR1, -Ă, avari, -e adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AVÁR, -Ă s.m. și f. Zgârcit. [< fr. avare, it. avaro, lat. avarus – lacom].
Sursa: Dicționar de neologisme

AVÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) zgârcit, calic. (< fr. avare, lat. avarus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AVÁR2, -Ă, (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari.
Sursa: Dicționar enciclopedic

AVÁR1, -Ă, avari, -e adj., (Adesea substantivat) Care nu dă din al său; lipsit de generozitate; zgârcit. – Fr. avare (lat. lit. avarus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*avár, -ă adj. și s. (lat. avarus). Zgîrcit, care adună banĭ și nu se îndură să-ĭ cheltuĭască chear [!] dacă are nevoĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești

avár adj. m., s. m., pl. avári; adj. f., s. f. aváră, pl. aváre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

avar m. și a. 1. sgârcit, iubitor de bani; 2. care nu risipește, econom: avar de timp, de vorbe; 3. fig. o lampă ’ntinde limb’avară și subțire EM.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AVÁR1, -Ă, avari, -e, adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

AVÁR2, -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul Evului Mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)