AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOUTILÁ vb. I. tr. A utila cu mijloace proprii; a autodota. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOUTILÁ vb. refl. (despre întreprinderi, instituții) a se utila cu mijloace proprii; a se autodota. (< auto1- +utila)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AUTOUTILÁ, autoutilez, vb. I. Refl. A se utila cu mijloace proprii. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto1- + utila.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)