AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
autotélic (a-u-) adj. m., pl. autotélici; f. autotélică, pl. autotéliceSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în el însuși scopul său; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)