Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele autoplastie:

AUTOPLASTÍE, autoplastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se reface o parte distrusă din țesutul corpului cu ajutorul unei grefe2 luate din însuși corpul individului respectiv. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoplastie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AUTOPLASTÍE s.f. Intervenție chirurgicală prin care se înlocuiește o parte distrusă sau bolnavă dintr-un țesut prin transplantarea unei grefe din altă parte a aceluiași corp; autogrefă. [Pron. a-u-, pl. -ii, gen. -iei. / < fr. autoplastie, it. autoplastica, cf. gr. autos – însuși, plassein – a mula].
Sursa: Dicționar de neologisme

AUTOPLASTÍE s. f. metodă chirurgicală prin care se înlocuiește o parte distrusă sau bolnavă dintr-un țesut prin transplantarea unei grefe luate de la același individ; autogrefă. (< fr. autoplastie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AUTOPLASTÍE, autoplastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se reface o parte distrusă din țesutul corpului, luându-se din însuși corpul individului o grefă care se altoiește pe partea distrusă. [Pr.: a-u-] – După fr. autoplastie.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*autoplastíe f. (auto- și -plastie din rino-plastie). Chir. Operațiunea pin [!] care se înlocuĭește o parte perdută [!] cu alta luată tot de la acea persoană.
Sursa: Dicționaru limbii românești

autoplastíe (a-u-to-plas-) s. f., art. autoplastía, g.-d. art. autoplastíei; pl. autoplastíi, art. autoplastíile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

AUTOPLASTÍE, autoplastii, s. f. Intervenție chirurgicală cu scopul refacerii unei regiuni distruse a corpului cu ajutorul unei grefe2 luate de la același individ. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoplastie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)