AUTOOBSERVÁȚIE, autoobservații, s. f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-ob-] – Auto1- + observație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOOBSERVÁȚIE s.f. Autoobservare. [Pron. a-u-to-ob-. / et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOOBSERVÁȚIE s. f. autoobservare. (< fr. autoobservation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AUTOOBSERVÁȚIE, autoobservații, s. f. Autoobservare. [Pr.: a-u-to-] – Auto1- + observație.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)