AUTOMOBÍL, -Ă, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar, trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto2. 2. Adj. (Despre vehicule) care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOMOBÍL, -Ă adj. Care se mișcă prin el însuși. // s.n. Vehicul cu roți care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu; (spec.) autovehicul mic, folosit de obicei pentru transportul unui număr redus de persoane. [Pron. a-u-. / < fr., it. automobile, germ. Automobil].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOMOBÍL, -Ă I. adj. care se mișcă prin el însuși. II. s. n. vehicul pe roți care se poate deplasa prin mijloace de propulsie proprie. (< fr., it. automobile, germ. Automobil)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
AUTOMOBÍL, Ă (‹fr {i}; {s} auto + mobilis „mișcător”) s. n., adj. 1. S. n. Autovehicul cu caroserie închisă sau deschisă, cu suspensie elastică pe cel puțin patru roți pneumatice, folosit la transportul de persoane, de animale sau de materiale. A. a apărut în a doua jumătate a sec. 18, după inventarea motorului cu abur. În 1769, inginerul francez N.J. Cognot a construit primul
a. cu abur, iar în 1880, inventatorul D. Văsescu construiește primul a. românesc cu abur. În 1885 și 1886, G. Daimler și C. f. Benz realizează primul a. cu motor cu ardere internă. Primul a. cu formă aerodinamică a fost construit de inginerul român A. Persu (1926). ♦ A. de competiție = vehicul motorizat, cu caroserie închisă sau deschisă, cu trei, patru sau mai multe roți, provenit din producția de serie sau construit special în vederea participării la întreceri sportive sau stabilirii de recorduri. Pot fi: pentru curse pe circuit închis; pentru raliuri, maratonuri sau autocrosuri; pentru stabilirea de recorduri de viteză sau de anduranță. A. de formulă = vehicul motorizat, cu caroserie deschisă, un singur loc și patru roți, destinat curselor de viteză pe piste în circuit închis, care nu provine din producția de serie, dar în construcția căruia se pot utiliza unele componente de serie. Ex.: Formula 1, Formula 3000, Formula Ford, Formula liberă. ♦ A. blindat = mașină de luptă, blindată și înarmată, montată pe un șasiu de a. (1), destinată cercetării, siguranței și legăturii; autoblindat. 2. Adj. Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu.Sursa: Dicționar enciclopedic AUTOMOBIL baralic, beralie, buralie, coșciug, iagalie, insectă, merțan, ochios, varză.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române
AUTOMOBÍL2, -Ă, automobili, -e, adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – După fr. automobile.Sursa: Dicționarul limbii române moderne AUTOMOBÍL1, automobile, s. n. Autovehicul cu caroseria închisă sau deschisă, suspendat pe roți pneumatice, folosit la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. automobile.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
*automóbil, -ă adj. (cuv. ibrid, d. auto- și mobil; fr. automobile. Cuv. corect ar fi fost automat). Care se mișcă fără caĭ (adică printr´un motor cu abur, electricitate ș. a.) vorbind de vehicule: o trăsură automobilă. S. n., pl. e. Trăsură automobilă. – Se zice des și răŭ și -íl și otomobil. Prima încercare a unuĭ automobil cu abur fu a luĭ Cugnot, la 1769. La 1831 s´aŭ pus în funcțiune în Anglia omnibuse cu abur. La 1875 Bollée făcu un automobil cu care merse, în 1878, de la Paris la Viena. La 23 Octobre 1883, Belmont șĭ-a brevetat la Paris un automobil de lemn cu o mașină de bronz cu toate caracterele motoruluĭ actual, în special ale carburatoruluĭ. El a lucrat 15 anĭ la invențiunea luĭ perfecționînd-o, dar a murit sărac. Primu care a pus în practică motoru cu benzină fu Daimler în Cannstatt (Bavaria) și, aproape în acelașĭ timp, Benz, în Mannheim, în anu 1886. Motoru luĭ Daimler fu perfecționat în Francia. Alt inventator fu și Siegfried Markus, mort la 1899 la Viena. Sînt și automobile cu spirt și cu electricitate.
Sursa: Dicționaru limbii românești
automobíl1 (a-u-) adj. m., pl. automobíli; f. automobílă, pl. automobíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită automobíl2 (a-u-) s. n., pl. automobíleSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită automobil n. („care se mișcă de la sine”), trăsură ce umblă foarte repede cu ajutorul unui motor (de abur, electricitate, petrol, aer comprimat, gaz, etc.): Parizul inaugură în 1899 primele automobile.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
AUTOMOBÍL, -Ă, automobili, -e, s. n., adj. 1. S. n. Vehicul cu patru (rar trei, șase) roți pneumatice, mișcat de un motor cu explozie internă, cu aburi, cu electricitate sau aer comprimat; auto3. ◊ Automobil-capcană = automobil cu material exploziv la bord, folosit în atentate teroriste. 2. Adj. (Despre vehicule) Care se mișcă cu ajutorul unui motor propriu. [Pr.: a-u-] – Din fr. automobile.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)