AUTOMÁTICĂ s.f. Ramură a științei și tehnicii care studiază metodele și mijloacele de conducere automată a proceselor tehnice. [< fr. automatique].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOMÁTICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a științei care studiază metode și tehnici, de automatizare specifice concepției și utilizării sistemelor automate. Deși termenul de a. a fost introdus în 1940, preocupări în domeniu apar în sec. 18-19. D. Evans realizează (1784) un procedeu automat de obținere a făinii, J.M. Jacquard inventează (după 1800) un război de țesut complex, iar Ch. Babbage construiește (1833) un „motor analitic” care dispunea de o capacitate primitivă de luare a deciziei. Pasul esențial în a. a fost însă inventarea și dezvoltarea (1945-1946) calculatorului electronic. În România, preocupări în domeniu au avut Gr. C. Moisil (teoria algebrică a mecanismelor automate), C. Penescu (teoria sistemelor automate), V. Popov (hiperstabilitatea sistemelor automate), C. Belea (tele-mecanică, teoria sistemelor neliniare), S. Călin (metode de acordare a regulatoarelor automate) ș.a.Sursa: Dicționar enciclopedic
AUTOMÁTICĂ s. f. 2. Ramură a științei care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) automátică (a-u-) s. f., g.-d. art. automáticiiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită Forme flexionare:
automatica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul automatic
automatică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul automatic