Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele autocritică:

AUTOCRITICÁ vb. I. refl. A se critica pe sine însuși. [Cf. fr. s'autocritiquer].
Sursa: Dicționar de neologisme


AUTOCRITICÁ vb. refl. a se critica pe sine însuși. (< fr. sáutocritiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AUTOCRÍTICĂ s.f. Metodă de educare, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea deschisă a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. [Pron. a-u-. / < fr. autocritique].
Sursa: Dicționar de neologisme

AUTOCRÍTICĂ s. f. Metodă de bază în acțiunea de educare a membrilor partidelor marxist-leniniste și a oamenilor muncii, constând în privirea critică a propriei activități, în dezvăluirea și recunoașterea în mod deschis și cinstit a propriilor lipsuri și greșeli, în descoperirea cauzelor care le-au provocat și a mijloacelor de lichidare a lor. – Din auto1- + critică.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

AUTOCRÍTICĂ, autocritici, s. f. 1. Analiză critică a activității și comportării proprii. [Pr.: a-u-] – Auto1- + critic(ă) (după rus. samokritika).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

autocrítică (a-u-to-cri-) s. f., g.-d. art. autocríticii; (observații) pl. autocrítici
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

Forme flexionare:

autocritica - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul autocritic

autocritică - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul autocritic