AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a AUTOACUZÁ vb. I. refl. A se acuza pe sine însuși. [Et. incertă].
Sursa: Dicționar de neologisme
AUTOACUZÁ vb. refl. a se acuza singur. (< fr. autoaccuser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
*autoacuzá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacúzăSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită AUTOACUZÁ, autoacúz, vb. I. Refl. A se acuza singur. [Pr.: a-u-to-a-] – Din fr. autoaccuser.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)