Am găsit 9 definiții pentru cuvantul/cuvintele autentic:

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


AUTÉNTIC, -Ă adj. Sigur, neîndoielnic, evident, de netăgăduit; al cărui autor este incontestabil; original. ♦ (Despre acte) Întocmit prin respectarea tuturor formelor legale. [Pron. a-u-. / cf. it. autentico, lat. authenticus, gr. authentikos – de netăgăduit < authentes – autor].
Sursa: Dicționar de neologisme

auténtic (auténtică), adj. – Care este conform cu adevărul. Fr. authentique, și înainte din lat. authenticusgr. αύθέντης „autor” (cf. Gáldi 155), sec. XVII. Der. (din fr.) autenticitate, s. f.; autentifica, vb. (a legaliza, a autoriza).
Sursa: Dicționarul etimologic român

AUTÉNTIC, -Ă adj. a cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor, unei epoci; real, veridic; original; necontrafăcut. ◊ (despre acte) întocmit cu toate formele legale. (< fr. authentique, lat. authenticus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -e, adj. A cărui autoritate sau realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Despre acte) Întocmit sau învestit cu toate formele legale. [Pr.: a-u-] – Fr. authentique (lat. lit. authenticus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*auténtic, -ă adj. (vgr. authentikós, d. authéntes, garant). În formele cerute de lege: act autentic. Sigur, adevărat: fapt autentic. Adv. În mod autentic.
Sursa: Dicționaru limbii românești

auténtic (a-u-) adj. m., pl. auténtici; f. auténtică, pl. auténtice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

autentic a. 1. sigur, a cărui autoritate nu poate fi contestată: operă autentică; 2. învestit cu formele legale: act autentic. ║ adv. într’un mod autentic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AUTÉNTIC, -Ă, autentici, -ce, adj. Care este conform cu adevărul, a cărui realitate nu poate fi pusă la îndoială; recunoscut ca propriu unui autor sau unei epoci. ♦ (Jur.) (Despre acte) Întocmit legal. [Pr.: a-u-] – Din fr. authentique, lat. authenticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)