Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele aulă:

ÁULĂ, aule, s. f. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor, cursurilor etc. [Pr.: a-u-] – Din lat. aula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ÁULĂ s.f. 1. (Ant.) Curte în fața locuințelor importante, în jurul căreia se grupau dependințele. 2. Sală mare de festivități (aflată mai ales în incinta unei instituții de învățământ). 3. (În orânduirea feudală) curte domnească sau împărătească. [Pron. a-u-. / < lat. aula, cf. germ. Aula].
Sursa: Dicționar de neologisme

ÁULĂ s. f. 1. (ant.) curte în fața locuințelor importante în jurul căreia se grupau dependințele. 2. (în evul mediu) curte princiară. 3. sală de conferințe, cursuri sau festivități (în incinta unei instituții). (< lat. aula, germ. Aula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților. 2. (În orânduirea feudală) Curte domnească sau împărătească. [Pr.: a-u-] – Lat. lit. aula.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*áulă f., pl. e (lat. aula, d. vgr. aulé). Mare sală p. solemnitățĭ într´o universitate saŭ în altă școală. – Fals aúlă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

áulă (a-u-) s. f., g.-d. art. áulei; pl. áule
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

aulă f. sală mare pentru solemnități: aula Universității.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÁULĂ, aule, s. f. 1. Sală mare într-o clădire publică, destinată festivităților, conferințelor etc. 2. (În Evul Mediu) Curte princiară. [Pr: a-u-] – Din lat. aula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)