Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele audientă:

audiéntă (persoană) (rar) (a-u-di-en-) s. f., g.-d. art. audiéntei; pl. audiénte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită


AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

AUDIENȚĂ s.f. 1. Întrevedere acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat să-i vorbească (într-o chestiune oficială) ; timpul cât durează această întrevedere. 2. Interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează ; atenție, înțelegere. 3. Ședință (publică) a tribunalului, în care sunt ascultate părțile și pledoariile și în care se pronunță sentința. [< lat. audientia, cf. fr. audience].
Sursa: Dicționar de neologisme

audiénță (audiénțe), s. f. – Întrevedere acordată unui solicitator. Lat. audientia (sec. XVII).
Sursa: Dicționarul etimologic român

AUDIÉNȚĂ s. f. 1. întrevedere oficială acordată de către un demnitar unei persoane care l-a solicitat. 2. interes pe care cineva îl poartă celui care i se adresează; atenție; succes. ♦ a avea ~ la public = a trezi interesul unui public numeros. 3. acceptare (entuziastă) a ceva. 4. (jur.) ședință de judecată în care are loc audierea părților. (< fr. audience, lat. audientia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. [Pr.: a-u-di-en-] – Fr. audience (lat. lit. audientia).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*audiénță f., pl. e (lat. audientia; fr. audience). Primirea persoanelor care vor să-țĭ vorbească: ministru acordă audiență azĭ; a obținea [!] o audiență. Ședință în care judecătoriĭ întreabă părțile, ascultă apărarea și judecă. (Audiențele-s publice, dar dacă dezbaterile pot fi vătămătoare ordiniĭ publice orĭ bunelor obiceĭurĭ, judecătoriĭ le pot face secrete. În orĭ-ce caz, sentența [!] se dă publicamente).
Sursa: Dicționaru limbii românești

audiénță (întrevedere, influență) (a-u-di-en-) s. f., g.-d. art. audiénței; pl. audiénțe
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

audiență f. 1. primirea persoanelor cari au să vorbească; 2. locul de audiență; 3. desbatere dinaintea tribunalului.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

audienta - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, articulat - pentru cuvantul audient

audientă - Adjectiv, feminin, Nominativ-Acuzativ, singular, nearticulat - pentru cuvantul audient