Am găsit 18 definiții pentru cuvantul/cuvintele atu:

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Din fr. atout.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ATÚ s.n. 1. Carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. Situație, element, poziție care oferă un avantaj sau superioritate într-o anumită împrejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. à tout].
Sursa: Dicționar de neologisme


atú (-uúri), s. n.1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ATÚ s. n. 1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus. (< fr. atout)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte de joc de culoarea care, în mod convențional, este socotită a avea o mai mare valoare decât celelalte. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Fr. atout.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*atú și atúŭ n., pl. atuurĭ (fr. atout d. à tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare [!] care le taĭe și le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

atù n. coloare de cărți ce taie și bate pe toate celelalte (= fr. atout).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Ele­ment care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc socotită a avea cea mai mare valoare. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Din fr. atout.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ATÚ s.n. 1. Carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. Situație, element, poziție care oferă un avantaj sau superioritate într-o anumită împrejurare. [Pl. -uri. / < fr. atout, cf. à tout].
Sursa: Dicționar de neologisme

atú (-uúri), s. n.1. (La cărțile de joc) Cartea cu cea mai mare valoare. – 2. (Arg.) Bani, biștari. – Var. ata. Fr. atout, cf. ngr. τò ἀτού. Var. (pl. atale) nu este, cum afirmă DAR, „o formă românizată” din fr., ci der. de la pl. grec. Pentru uzul argotic, cf. Graur, BL, V, 222.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ATÚ s. n. 1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți. 2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus. (< fr. atout)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ATÚ, atuuri și (1) atale, s. n. 1. Carte de joc de culoarea care, în mod convențional, este socotită a avea o mai mare valoare decât celelalte. 2. Element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. – Fr. atout.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*atú și atúŭ n., pl. atuurĭ (fr. atout d. à tout, p. tot, p. toate). La joc, carte de coloare [!] care le taĭe și le bate pe cele-lalte. V. coz, tronf.
Sursa: Dicționaru limbii românești

atú s. n., art. atúul; pl. atúuri/(la jocul de cărți și) atále, art. atúurile/atálele
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

atù n. coloare de cărți ce taie și bate pe toate celelalte (= fr. atout).
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ATÚ, atuuri, s. n. 1. Carte (sau culoare) de joc cu valoarea cea mai mare. 2. Ele­ment care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. [Pl. și: (1) atale] – Din fr. atout.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)