Am găsit 8 definiții pentru cuvantul/cuvintele atributiv:

ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ATRIBUTÍV, -Ă adj. Cu funcție de atribut. ◊ Propoziție atributivă = propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă. [< fr. attributif].
Sursa: Dicționar de neologisme

ATRIBUTÍV, -Ă adj. cu funcție de atribut. ♦ propoziție ~ă = (și s. f.) = propoziție subordonată care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un substantiv din regentă; propoziție relativă. (< fr. attributif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut. – Fr. attributif.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*atributív, -ă adj. (d. atribút; fr. attributif). Care cuprinde un atribut: adjectiv, verb atributiv.
Sursa: Dicționaru limbii românești

atributív (a-tri-) adj. m., pl. atributívi; f. atributívă, pl. atributíve
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

atributiv a. Gram. prin care se exprimă un atribut: adjectiv atributiv.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut (2). – Din fr. attributif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)