Am găsit 17 definiții pentru cuvantul/cuvintele atrage:

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul.Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ATRÁGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf.s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre].
Sursa: Dicționar de neologisme

atráge (-g, -ás), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer.Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ATRÁGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (către) sine. ◊ a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecință. (după fr. attirer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul.Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a3 + trage (după fr. attirer).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

a trage (pe cineva) expr. a profita în mod exagerat de pe urma cuiva.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) clopote expr. (obs.d. bărbați) a avea un contact sexual.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (pe cineva) de limbă expr. a încerca să obțină (de la cineva) informații confidențiale prin viu grai; a iscodi (pe cineva) cu întrebări, făcându-l să divulge involuntar un secret.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) un frecuș expr. 1. a certa cu asprime. 2. a bate (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) o mamă de bătaie expr. a bate (pe cineva) foarte tare.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) un perdaf expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) o săpuneală expr. a certa cu asprime (pe cineva), a mustra (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) o smeche / un zbing în barbă expr. a trage (cuiva) un pumn.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

a trage (cuiva) un toc de bătaie expr. a bate foarte tare (pe cineva).
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

atráge (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 să atrágă; part. atrás
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

atrage v. 1. a trage la sine; 2. fig. a procura, a cauza.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul.Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a deter­mina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)