ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ATLÉT, -Ă s. m. f. sportiv care practică atletismul. ◊ om cu o constituție fizică robustă; luptător (la circ). (< fr. athlète, lat. athleta, gr. athletes)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ATLÉT, -Ă s.m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ (Fig.) Om voinic, puternic, cu o construcție fizică robustă. ♦ (Fig.) Luptător (la circ, la concursuri etc.). [Cf. fr. athlète, it. atleta, lat. athleta, gr. athletes].
Sursa: Dicționar de neologisme
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Persoană care practică atletismul. ♦ Fig. Persoană cu o constituție fizică robustă. – Fr. athlète (lat. lit. athleta).Sursa: Dicționarul limbii române moderne *atlét m. (vgr. athletés, d. âthlos, luptă). Luptător la jocurile solemne ale vechiĭ Greciĭ. Luptător, gimnastic. Fig. Om robust. V. gladiator, boĭnic, pehlivan.
Sursa: Dicționaru limbii românești
atlét (a-tlet) s. m., pl. atléțiSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită atlet m. 1. luptător în vechile jocuri și serbări (în Grecia și la Roma); 2. fig. atleți ai libertății; 3. om robust și destoinic.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ATLÉT, -Ă, atleți, -te, s. m. și f. Sportiv care practică atletismul. ♦ Persoană cu o constituție fizică robustă (și armonioasă). – Din fr. athlète, lat. athleta.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)