Am găsit 7 definiții pentru cuvantul/cuvintele atinge:

ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copacilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției.Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


atínge (atíng, atíns), vb.1. A lua contact direct, ușor, cu un lucru sau o suprafață, a pune mîna. – 2. A freca, a fi în contact. – 3. A ajunge pînă la... – 4. (Arg.) a lua în stăpînire, a-și însuși; a înhăța. – 5. A veni în contact în mod neplăcut, a dăuna, a leza. – 6. A mișca, a emoționa, a înduioșa. – 7. A răni, a produce leziuni. – 8. (Arg.) A bate, a cîrpi. – 9. A pomeni, a aminti, a face aluzie la ceva. – 10. A se referi, a fi în legătură. – 11. (Arg.) A avea legături cu o femeie. Lat. attingĕre (Pușcariu 161; Candrea-Dens., 108; REW 768; DAR); cf. it. attingere, v. prov. atenher, față de lat. *attangĕrefr. atteindre, cat. atanyer, astur. atanguer.Der. atingător, adj. (care atinge; jignitor; relativ la; sensibil; emoționant); atinsătură, s. f. (înv., contact); atinsură, s. f. (înv., contact).
Sursa: Dicționarul etimologic român

ATÍNGE, atíng, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. 2. Tranz. A lovi, a izbi. ♦ Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. ♦ Fig. A face aluzii jignitoare; a ofensa. ♦ Fig. A impresiona, a înduioșa. Atins de farmecul vieții, Mă simt o forță (VLAHUȚĂ). 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva, a beneficia de ceva. El nu se atinse de comori (RETEGANUL). ♦ A se ocupa, a se interesa (de ceva). 4. Tranz. A pomeni despre un lucru în treacăt; a schița. 5. Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 6. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

atinge, ating v. t. a bate
Sursa: Dicționar de argou al limbii române

atínge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atíng, 1 pl. atíngem, perf. s. 1 sg. atinséi, 1 pl. atínserăm; part. atíns
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

atinge v. 1. a pipăi, a se lovi încet de ceva sau de cineva: atinse fierul; 2. fig. a mișca puțin inima, a o îndupleca către milă; 3. fig. a înțepa prin vorbe: îl atinge unde-l doare; 4. a atenta: nimeni nu s’a putut atinge de împărăția mea ISP.; 5. a avea ceva în vedere (drept scop sau obiect), a privi: cât se atinge de asta. [Lat. ATTINGERE].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ATÍNGE, ating, vb. III. 1. Tranz. și refl. A lua contact direct (dar superficial, ușor sau în treacăt) cu un lucru sau cu o suprafață. A atins în zbor vârful copa­cilor. 2. Tranz. A lovi, a izbi (ușor). L-a atins pe umăr. ♦ (Arg.) A trage cuiva o bătaie. ♦ Refl. și tranz. Fig. A aduce prejudicii, a provoca pagube; a vătăma, a leza. S-a atins de instituția justiției.Fig. A jigni, a insulta, a ofensa. ♦ Fig. A impre­siona, a înduioșa, a mișca. 3. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) A se apropia de ceva cu scopul de a trage un profit, a-și însuși ceva. Nu s-a atins de bani. 4. Tranz. A pomeni, a aminti, a vorbi despre un lucru în treacăt. ♦ Refl. (Înv.) A avea o legătură sau o înrudire cu ceva. 5. Tranz. A ajunge la o anumită distanță (în spațiu sau în timp) sau la o anumită limită. [Perf. s. atinsei, part. atins] – Lat. attingere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)