Am găsit 11 definiții pentru cuvantul/cuvintele atic:

ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții situată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ÁTIC, -Ă I. adj. propriu Aticii. ♦ dialect ~ = dialect grec vorbit în Atica; frumusețe ~ă = frumusețe desăvârșită. ◊ care se distinge prin bun-gust sau spirit. ♦ sare ~ă = ironie subtilă, spirit fin. II. s. n. 1. parte a antablamentului, deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. etaj scund, deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. (< fr. attique, lat. atticus, gr. attikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÁTIC, -Ă adj. propriu Aticii, locuitorilor ei sau vieții acestora. ◊ Frumusețe atică = frumusețe desăvârșită. ♦ Care se distinge prin bun-gust sau spirit. ◊ Sare atică = ironie subtilă, spirit fin. [Cf. fr. attique, it. attico < Atica – provincie în Grecia antică].
Sursa: Dicționar de neologisme

ÁTIC s.n. 1. Parte a antablamentului ridicată deasupra cornișei, menită să mascheze marginea acoperișului. 2. Cat scund, așezat deasupra cornișei, la nivelul fațadei sau retras. [Cf. fr. attique, it. attico].
Sursa: Dicționar de neologisme

ÁTIC1, atice, s. n. Parte superioară a unui edificiu, deasupra cornișei, menită să mascheze acoperișul. [Var.: átică s. f.] – Fr. attique.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

ÁTIC2, -Ă, atici, -e,, adj. Caracteristic Aticei antice sau locuitorilor ei. ◊ Expr. Frumusețe atică = frumusețe perfectă. – Fr. attique (lat. lit. atticus).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*átic, -ă adj. (vgr. attikós). Din saŭ ca din Atica (Grecia). Fig. Delicat, fin: fineță atică. Sare atică, spirit fin, glumă fină.
Sursa: Dicționaru limbii românești

átic1 adj. m., pl. átici; f. átică, pl. átice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

átic2 s. n., pl. átice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

àtic a. privitor la vechii Atenieni; sare atică, glumă delicată și fină.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÁTIC, -Ă, atici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Caracteristic Aticii antice sau locuitorilor ei. ◊ Dialect atic = dialect grec vorbit în Atica, care stă la baza limbii grecești co­mune. ◊ Frumusețe atică = frumusețe perfectă. 2. S. n. Parte a unei construcții si­tuată deasupra cornișei și menită să mascheze acoperișul. 3. S. n. Etaj scund situat imediat sub acoperiș. – Din fr. attique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)