Am găsit 10 definiții pentru cuvantul/cuvintele atestat:

ATESTÁT1, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


ATESTÁT2, -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

ATESTÁT s. n. document oficial care atestă ceva; diplomă, certificat de studii. (< germ. Attestat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ATESTÁT s.n. Act care atestă ceva; (spec.) diplomă, certificat de studii. [Pl. -te. / cf. germ. Attestat, lat. attestatum < attestari – a depune mărturie].
Sursa: Dicționar de neologisme

ATESTÁT, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva; certificat sau diplomă de studii. – Germ. Attestat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*atestát n., pl. e (d. a atesta; germ. attestat). Certificat, adeverință: atestat de absolvirea școaleĭ primare.
Sursa: Dicționaru limbii românești

atestát s. n., pl. atestáte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

atestat n. mărturie scrisă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ATESTÁT1, atestate, s. n. Act prin care se atestă ceva (mai ales certificat sau diplomă de studii). – Din germ. Attestat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ATESTÁT2, -Ă, atestați, -te, adj. (Despre fapte, situații etc.) Care este dovedit, confirmat. ♦ Care există în scris. ♦ (Despre cercetători, cadre didactice etc.) Care este confirmat în grad. – V. atesta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

atestat - Verb, Participiu pasiv - pentru cuvantul atesta