ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ATENȚIÚNE s.f. v. atenție.
Sursa: Dicționar de neologisme
ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *atențiúne f. (lat. at-téntio, -ónis. V. in-tențiune). Ațintirea mințiĭ, luare aminte: a da atențiune cuĭva. Fig. Pl. Preveniențe, îngrijirĭ: ĭ-a arătat miĭ de atențiunĭ, a avut miĭ de atențiunĭ pentru el. Atențiune! Fiĭ atent, dă atențiune. – Și aténție.
Sursa: Dicționaru limbii românești
atenți(un)e f. 1. încordarea spiritului: băgare-de-seamă, luare aminte; 2. pl. prevenințe, îngrijiri îndatoritoare.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)