ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau ceva. – Din fr. attachement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ATAȘAMÉNT s.n. 1. Afecțiune puternică pentru cineva sau ceva ; prietenie, simpatie, dragoste. 2. Carnet de atașament = registru de șantier în care se notează lucrările executate în vederea întocmirii situațiilor de plată. [Pl. -te. / cf. fr. attachement].
Sursa: Dicționar de neologisme
ATAȘAMÉNT s. n. 1. afecțiune puternică pentru cineva sau ceva. 2. caiet de ~ = registru de șantier în care se notează lucrările executate. (< fr. attachement)
Sursa: Marele dicționar de neologisme
ATAȘAMÉNT s. n. Afecțiune puternică și durabilă față de cineva sau de ceva. – După fr. attachement.Sursa: Dicționarul limbii române moderne *atașamént n., pl. e (fr. attachement). Barb. Alipire, afecțiune vie. Aplicațiune: atașament la muncă.
Sursa: Dicționaru limbii românești
atașamént s. n., pl. atașaménteSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită atașament n. sentiment durabil de afecțiune.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ATAȘAMÉNT, atașamente, s. n. Afecțiune (puternică și durabilă) față de cineva sau de ceva. – Din fr. attachement.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)