ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Din astupa + suf. -(ă)toare.Sursa: Dicționarul limbii române moderne
astupătoare f., pl. orĭ. Lucru care astupă (astupuș, dop, capac). V. obturator.
Sursa: Dicționaru limbii românești
!astupătoáre s. f., g.-d. art. astupătórii; pl. astupătóriSursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită astupătoare f. 1. astupuș; 2. capac de sobă.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a
ASTUPĂTOÁRE, astupători, s. f. Obiect cu care se astupă ceva. – Astupa + suf. -ătoare.Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)