Am găsit 20 de definiții pentru cuvantul/cuvintele astru:

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


-ÁSTRU2 suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÁSTRU1 s. m. /s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÁSTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron].
Sursa: Dicționar de neologisme

ástru (aștri), s. m. – Corp situat pe bolta cerească. – Var. n. Fr. astre.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*astru n., pl. e și rar m., pl. aștri (lat. astrum, d. vgr. astron. V. stea). Stea. Fig. Om ilustru. Femeĭe frumoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

astru n. 1. orice corp ceresc; 2. fig. om ilustru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a

-ÁSTRU2 suf. „peiorativ, depreciativ”. (< fr. -astre, it. -astro, cf. lat. astrum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÁSTRU1 s. m. /s. n. 1. corp ceresc natural. 2. (fig.) creator, artist cu un mare renume. (< fr. astre, lat. astrum, gr. astron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme

ÁSTRU s.m. Nume dat stelelor și planetelor; corp ceresc. [Pl. aștri, (s.n.) astre. / < lat. astrum, cf. it. astro, fr. astre < gr. astron].
Sursa: Dicționar de neologisme

ástru (aștri), s. m. – Corp situat pe bolta cerească. – Var. n. Fr. astre.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

*astru n., pl. e și rar m., pl. aștri (lat. astrum, d. vgr. astron. V. stea). Stea. Fig. Om ilustru. Femeĭe frumoasă.
Sursa: Dicționaru limbii românești

!ástru s. m., art. ástrul; pl. áștri, art. áștrii
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

astru n. 1. orice corp ceresc; 2. fig. om ilustru.
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ÁSTRU, aștri, s. m. Corp situat pe bolta cerească (stea, planetă etc.). [Pl. și: (n.) astre] – Din fr. astre, lat. astrum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)