Am găsit 6 definiții pentru cuvantul/cuvintele asmuți:

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmărească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I.] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a


asmuțí (asmuțít, asmuțít), vb.1. a stîrni, a întărîta cîinii. – 2. A stîrni, a instiga, a îmboldi. – Var. a(s)muța, muța, sumuți. Mr. muțare „a suge”. Lat. pop. ex*mucciāre (REW 5707; DAR), cu schimbare modernă de conjug. Candrea-Dens., 1197, se gîndesc la *ammotiare, de la motus, care prezintă dificultăți mai mari. Pentru Șeineanu, Chien, 218, cuvîntul este „obscur”; Byhan 322 îl identifică cu sumuța și îl derivă de la rut. smutiti. Var. amuța pare a reprezenta un lat. *ammucciāre (Pușcariu, Jb., XI, 110; Pușcariu 86 și 1146; REW 5707; DAR), cf. poitev. amoisser. Dacă aceste sugestii sînt exacte, explicația semantismului se bazează pe mișcarea buzelor cînd chemi un cîine, cf. sensul mr.
Sursa: Dicționarul etimologic român

ASMUȚÍ, asmút, vb. IV. Tranz. 1. A îndemna un câine la urmărire, la atac, a-l întărâta prin anumite strigăte. 2. Fig. A stârni, a ațâța, a îndemna pe cineva la acțiuni dușmănoase. 3. Fig. A îndemna, a stimula la ceva; a excita. [Var.: asmuțá vb. I.] – Lat. *assubmotiare.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne

asmuțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. asmút, 3 sg. asmúte; conj. prez. 3 să asmútă
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită

asmuțì v. 1. a ațâța câinii; 2. fig. a îndemna la vrajbă, a întărâta. [Lat. AD SUB MUTIRE; v. amuța].
Sursa: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ASMUȚÍ, asmút, vb. I. 1. Intranz. A îndemna (prin strigăte) un câine să urmă­rească, să atace pe cineva; a întărâta un câine. 2. Fig. A stârni, a instiga, a îndemna pe cineva la acțiuni violente, dușmănoase. [Var.: asmuțá vb. I] – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

Forme flexionare:

asmuți - Verb, Conjunctiv, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul asmuța

asmuți - Verb, Indicativ, prezent, persoana a II-a, singular - pentru cuvantul asmuța